Pov 1 - Orasul Portofel

Episodul 1. Portofelul special

Orașul era un amestec strălucitor de culori și forme. Străzile erau acoperite cu pavele aurii care străluceau în lumina soarelui, iar clădirile erau construite dintr-un material argintiu, aproape străveziu, care le făcea impunătoare. Totul crea senzația de ușurime și spațiu, nu ca sentimentul de claustrofobie pe care uneori îl ai în orașele mari, când ești înconjurat de zgârie-nori. Statuile care împodobeau parcurile și aleile pietonale din Oraș erau făcute dintr-un fel de frunze turcoaz care se mișcau la fiecare adiere de vânt, formând siluete ale unor personaje celebre.

Clădirile orașului erau denumite după diversele probe pe care copiii aveau să le parcurgă în Joc. Vedea în jur Banca de Vise, Târgul Nevoilor și Dorințelor, Labirintul Financiar, Lumea Fintech, Banca Oportunităților și multe altele.

Totuși, cel mai impresionant loc pe care îl găsi Ela a fost Muzeul Timpului. Aici, timpul era tratat ca o monedă de schimb foarte valoroasă. Oamenii puteau “împrumuta” sau puteau “investi” ani din viața lor în diverse proiecte sau pasiuni. Fiecare își gestiona cu grijă timpul, înțelegând că este cea mai valoroasă resursă pe care o aveau. Deși nicio probă a Jocului nu era menită să se desfășoare aici, Muzeul era un simbol important al Orașului, menit să le reamintească tuturor faptul că timpul e răbdător cu noi doar atunci când acceptăm că nu-l putem controla.

Privind clădirile, oamenii și atmosfera, Ela înțelese că Orașul Portofel nu era doar despre bani în sensul tradițional, ci mai degrabă despre valoarea lucrurilor pe care oamenii le considerau importante în viețile lor. Acest oraș magic îi oferea o nouă perspectivă asupra ceea ce însemna cu adevărat bogăție și valoare.

Chiar de la început, a primit de la organizatori un portofel și o hartă a orașului. Apoi, i-a văzut pe ceilalți nouă copii care participau la concurs. S-a apropiat de ei și le-a spus că o cheamă Ela. Un singur băiat i-a răspuns, în timp ce restul au privit-o ciudat.

– Suntem inamici, i-a spus o fată blondă. N-avem de ce să vorbim unii cu alții atunci când concurăm pentru marele premiu.

Ela s-a blocat o secundă. Nu știa ce poți răspunde unei asemenea declarații.

– Ignor-o, i-a spus băiatul îmbrăcat în pantaloni scurți și care purta cu mândrie un tricou pe care scria ”Trăiesc în norul meu”.

S-a uitat la el, s-a uitat la tricou și i-a întins mâna fericită:

– Ela, a repetat ea.

– Andrei, i-a spus el zâmbind. Eu n-am inamici. Am doar prieteni și oameni care nu mă interesează. Și nu cred că vom concura unul împotriva celuilalt. Dimpotrivă, s-ar putea chiar să ne ajutăm unii pe alții, dar ei sunt prea orbiți de premiu să-și dea seama. O să vezi, Orașul Portofel te va surprinde. Știu eu!

Andrei părea cineva cu care putea vorbi, se gândi Ela. Apoi, întoarse capul, pentru că unul dintre organizatori îi chema pe toți la ”start”.

Ajunseră, astfel, în fața a 10 ecrane tactile imense, poziționate strategic chiar la intrarea pe strada principală a Orașului Portofel.

În fața ecranului ei, o voce electronică, blândă și primitoare, o întâmpină:

Bine ai venit, Ela! Azi, vei învăța lecții valoroase despre bani și alte lucruri importante în viață.

Pe ecran, un filmuleț animat începu să ruleze. Monede și bancnote căpătau viață, dansând și zâmbind, ca și cum ar fi fost personaje dintr-o poveste.

Banii, spunea vocea, sunt mai mult decât bucățele de plastic, metal sau hârtie. Ei sunt un mijloc prin care oamenii pot face schimburi.

Fără bani, continuă vocea, la începutul istoriei noastre a trebuit să schimbăm direct obiecte. A fost complicat. Gândește-te puțin.

Dacă tu ai vrea să schimbi grâul pe care l-ai cultivat cu pâinea pe care o coace brutarul din sat, poți face acest lucru fără mari probleme. Dacă, însă, brutarul n-ar vrea grâu, ci o haină frumoasă, atunci va trebui să găsești un croitor dispus să schimbe una dintre hainele pe care le-a făcut cu grâul pe care îl oferi tu.

Odată ce îl găsești, ar trebui să încarci grâul tău într-o căruță mare, să mergi cu el la croitor, să iei de acolo haina și, ulterior, să o dai brutarului în schimbul pâinii. Sună complicat, nu? Eh, din acest motiv au au apărut banii. Pentru ca tu să poți vinde grâul oricul vrea, iar apoi să plătești cu ei orice vrei să cumperi, fără să mai fie nevoie de schimburi complicate.

Ela se gândi că era adevărat. Banii au rezolvat multe probleme. Și, în timp ce-și imagina asta, ecranul se lumină, arătându-i diferite moduri prin care oamenii pot obține bani.

Munca este una dintre cele mai comune metode de a câștiga bani, spuse vocea, în timp ce filmulețul arată un copil care tunde iarba și apoi primește o bancnotă pentru munca lui.

Dar banii pot fi obținuți și prin alte metode, continuă vocea, arătând același copil cum îi oferă prietenului său o monedă, pentru a cumpăra și planta roșii, pe care apoi le vinde vecinilor. Ulterior, prietenul îi oferă înapoi două monede, semn că investiția a meritat.

Investițiile, cadourile sau alocațiile sunt și ele surse de venit. Și asta e o altă idee pe care trebuie să o ții minte, Ela. Banii vin, dar se și duc repede, atunci când nu știi cum să ai grijă de ei.

Un magazin de jucării colorat apăru pe ecran, iar doi copii stăteau în față lui, privind vitrinele cu poftă. Unul dintre ei, cu ochii strălucitori, intră și cumpără imediat o jucărie. Celălalt, însă, se gândi, apoi decise să pună banii într-o pușculiță.

Atunci când avem bani, avem de făcut o alegere, spuse vocea. Putem cheltui totul acum sau putem alege să economisim o parte pentru viitor. A economisi înseamnă a rezista tentației de a cheltui imediat și a pune deoparte bani pentru ceva mai important sau special în viitor.

Ela își aduse aminte de momentul când, în clasa a doua, și-a dorit o bicicletă roșie. Mama i-a spus că o primește doar dacă reușește să strângă, din banii ei, măcar a zecea parte din prețul bicicletei. Ela a plimbat, atunci, mulți căței din oraș, în schimbul unor mici sume de bani. A ajutat vecinii la cumpărături și, în schimbul tuturor acestor activități, a reușit să strângă suma de care era nevoie. Încă se simțea mândră.

– Suntem inamici, i-a spus o fată blondă. N-avem de ce să vorbim unii cu alții atunci când concurăm pentru marele premiu.

Ela s-a blocat o secundă. Nu știa ce poți răspunde unei asemenea declarații.

– Ignor-o, i-a spus băiatul îmbrăcat în pantaloni scurți și care purta cu mândrie un tricou pe care scria ”Trăiesc în norul meu”.

S-a uitat la el, s-a uitat la tricou și i-a întins mâna fericită:

– Ela, a repetat ea.

În timpul ăsta, pe ecranul din fața ei apăru un cerc împărțit în trei sectoare.

Acum e vremea să vorbim despre buget. El e ca un plan pentru banii noștri, spuse vocea. Un copil blond îi făcu cu ochiul din ecran. În fața lui erau trei borcane. Copilul se scărpina în cap, gândindu-se în care dintre borcane ar trebui să pună banii lui.

Vocea continuă, explicând ideea:

Atunci când facem un buget, decidem în avans cum să ne folosim banii.

Câteva categorii comune sunt cheltuielile de bază – adică lucrurile de care avem nevoie, economiile – adică banii pe care vrem să îi păstrăm ori investim pentru viitor, și distracția – adică lucrurile pe care vrem să le cumpărăm pentru plăcerea noastră de acum. Planificând în avans, ne asigurăm că avem suficienți bani pentru tot ceea ce ne dorim sau tot ce avem nevoie. Ori de câte ori veți avea o problemă să decideți în care borcan puneți banii voștri, gândiți-vă la această împărțire. Ca să fie și mai clar, partea următoare va fi o probă interactivă, în care puteți exersa ce ați învățat aici.

Pe ecranul din fața Elei a apărut o insulă colorată. Era superbă. Pe harta insulei, figurau patru puncte importante: ”Satul”, ”Piața”, ”Parcul de distracții” și încă un lucru marcat prin ”Surpriză.” În dreptul fiecărui participant, de sub ecranul tactil ieși un sertar cu o pereche de căști VR, iar în dreapta ecranului, dintr-o trapă se ridică un scaun ca pentru jocurile pe computer.

Luați loc pe scaun și puneți-vă căștile de realitate virtuală, îi instrui vocea.